Anul acesta a devenit clar: cel putin in domeniul margelelor, bunicile noastre erau avangardiste. La fel si rubricile acelea din revistele de pionieri care te invatau ce poti confectiona in timpul liber sau reportajele din emisiuni fara audienta care vorbeau despre arta mestesugareasca transmisa din mama in fiica. Peste tot in lume, mai recent in tarile europene si putin-cite-putin in Romania, lucrul cu margelele a devenit un hobby de bon-ton, raspindit si in general profitabil.
Orice orasel respectabil din vest are undeva, pe o straduta nu neaparat ascunsa, un magazin in care se intra ca la o vinatoare de comori. In cutiile transparente din tot magazinul sclipicesc cristale mici Swarovski, perle, margele de sticla, de lemn, de nisip, de lampa, paiete simple, bilute de plastic ca pentru o trusa de fetita, chinezarii, mici bijuterii de argint, de aur, pene flamboiante si orice altceva mai are gaura la mijloc si poate intra in alcatuirea unui colier facut acasa.
Crearea bijuteriilor a ajuns, din apanajul citorva priceputi, pasiunea preferata a Europei si Americii. Piesele sint ieftine si la indemina, iar modele se gasesc peste tot – de la reviste specializate care iti arata pas cu pas cum se imbina puzzle-ul unui anumit model, pina la tutoriale peste care dai si fara sa vrei pe Internet. Bineinteles, ideile proprii sint cea mai buna resursa. Sint organizate cursuri rapide si destul de scumpe in care maestri ai genului te invata ca a croseta firul metalic este la fel de usor cu a rasuci un fir de ata. In doar citeva ore, poti deveni un initiat al imbinarii ornamentelor de argint cu snururi de piele sau a crosetarii cu paiete sau in arta de a pune plastilina la cuptor pentru a o transforma in mini-bijuterie.
Iar daca bratarile sau colierele de margelute erau in copilarie doar un joc, acum se numesc “produse de artizanat”, iar vinzarea lor a cunoscut peste tot in lume o crestere fara precedent. In America, piata celor care fac acasa astfel de bijuterii si le vind este estimata la aproximativ 2 miliarde de dolari. De la o singura revista dedicata fenomenului in 1994, s-a ajuns la mii de reviste pe hirtie sau pe Internet care nu fac altceva decit sa explice “cum sa” – faci o floare din bobite de plastic, crosetezi paiete, confectionezi un colier din lant, cristale si agatatori. Accesoriile facute acasa ajung cu 80% mai ieftine decit daca ar fi fost cumparate de gata. Mai mult, majoritatea magazinelor care vind margele la bucata se ofera si sa vinda produsele clientilor care au un design original sau o idee inca neintrata in manualele de specialitate.
Multi aleg insa sa isi deschida propria mica afacere cu accesorii artizanale (nu doar coliere, ci si ornamente de Craciun, bijuterii de mobil, bratari, cercei, curele si orice altceva contine margele). Cu posibilitatea de a vinde pe Internet sau la sutele de tirguri organizate peste tot si cu lectii de marketing-in-cinci-pasi, oricine poate deveni antreprenor de succes.
In Romania, pasiunea pentru confectionarea margelelor pare a se raspindi invers. Mai intii au aparut in magazinele selecte produsele artizanale ale citorva cunoscatori; apoi, unii si-au dat seama ca ar putea face o afacere din asta. Timid, apar si magazine pentru amatori de margele – cele mai accesibile sint pe Internet: www.lucille.ro, www.margele.net, www.margele-elisa.info. In curind, va deveni probabil un hobby, iar a purta colierul confectionat de propria mina va fi inca si mai cool decit a spune ca ti-ai cumparat fusta de la Zara, din Paris.
Ne-am putea astepta si la ziua miraculoasa in care astfel de preocupari vor putea fi deprinse la antipatica ora de Educatie tehnologica, iar fetele nu vor mai fi invidioase ca profesorul “de traforaj” le da drumul baietilor pe terenul de sport.
Madalina Cocea http://maddish.weblog.ro/
Suplimentul de cultura nr.125 – 06 / 12 septembrie 2008
Comentarii recente