Archive for the 'Utile' Category

Pietre la rinichi

Pietrele la rinichi sunt depozite minerale intarite care se formeaza in unul sau in ambii rinichi. Iata tot ce trebuie sa stii despre diferitele tipuri de pietre, simptomele, cauzele si tratamentul adaptat.

Cum functioneaza rinichii?

Rinichii sunt 2 organe in forma de fasole, care masoara aproximativ 10 cm in lungime si sunt localizati in spatele abdomenuluii, de fiecare parte a coloanei vertebrale. Rolul rinichilor este de a indeparta toxinele si deseurile sin sange. Deseurile si excesul de fluide sunt transferate in ureter (un tub care ataseaza fiecare rinichi de vezica), si de acolo sunt eliminate sub forma de urina. Sangele curat este transferat apoi in circuitul sangvin.

Ce sunt pietrele la rinichi?

Exista 4 tipuri principale de pietre la rinichi:

# Pietre din calciu: sunt facute din calciu si fosfati, sau calciu si oxalati.
# Pietre struvitice: contin magneziu si amoniac, sunt adesea in forma de corn si destul de mari.
# Pietre din acid uric: sunt fine, de culoare maro.
# Pietre din cistina: sunt de culoare galbena, si sunt cristalizate.

Pietrele la rinichi se prezinta intr-o varietate de forme, marimi si culori. Unele dintre ele sunt cat un fir de nisip, altele sunt cat o minge de golf.

Cum se formeaza?

Deseurile din organism se dizolva in general in fluidele care formeaza urina, dar, uneori, ele pot forma cristale care se depun in interiorul rinichiului. Ele se aduna in timp si formeaza depuneri tari ca piatra.

Dupa ce se formeaza, pietrele calatoresc de obicei prin sistemul urinar, incercand sa treaca in urina. Se intampla destul de des ca pietrele sa blocheze uretra sau ureterul, determinand dureri intense in abdomen. Blocarea sistemului urinar poate duce la infectii, probleme de rinichi sau chiar insuficienta renala.

Simptome

Pietre la rinichi: cauze, simptome, tratament Daca piatra este de dimensiuni mici, ea trece adesea nedetectata, fara simptome. Simptomele apar daca piatra ramane blocata in rinichi, daca ea incepe sa calatoreasca prin ureter sau daca determina aparitia unei infectii.

Simptomele comune ale pietrelor la rinichi includ: dureri intense in spate sau intr-o parte a abdomenului, greturi, sange in urina, urina tulbure si urat mirositoare, senzatie de arsura la urinat, febra (38oC), mictiuni frecvente.

Cauzele aparitiei pietrelor la rinichi

Cauza lor exacta nu este cunoscuta. Ele se formeaza in general din cauza acumularii unei substante in organism, cum ar fi: calciul, amoniacul, acidul uric sau cistina. Unele boli, precum cancerul sau bolile renale, cresc riscul de formare a calculilor renali, datorita tratamentului lor.

Factorii care predispun la formarea calculilor renali sunt: deshidratarea, alimentatia bogata in proteine si saraca in fibre, sedentarismul, mostenirea genetica, functionarea unui singur rinichi, infectii urinare, bypass intestinal, boala Crohn.

De asemenea, exista dovezi ca anumite medicamente, precum aspirina, antiacidele, suplimentele de calciu si vitamina D maresc riscul de a dezvolta pietre la rinichi.

Tratament

Tratamentul depinde de tipul pietrei. In cazul celor de dimensiuni mici, se administreaza doar analgezice, pentru calmarea durerilor de eliminare. Daca piatra este prea mare pentru a fi eliminata pe cale naturala, se intervine prin anumite proceduri ca:

# Litotripsia cu unda de soc extracorporeala (ESWL): se folosesc unde ultrasonice sau de soc, care sunt directionate spre rinichi, spargand pietrele in particule fine ce vor fi eliminate usor. Este o metoda inconfortabila, dar des folosita, si executata sub anestezie locala.
# Nefrolitotomia percutana (PNL): chirurgul face un mic orificiu lateral, pe unde introduce un instrument numit nefroscop, in scopul de a sparge pietrele mari. Operatia se face sub anestezie generala.
# Ureteroscopia: este o interventie ce presupune introducerea unui instrument numit uretroscop ( un fel de telescop flexibil sau semi-rigid) prin vezica, in uretra, si apoi in ureter, unde este blocata piatra. Prin acest uretroscop se introduc alte instrumente ce sparg piatra, dupa ce a fost localizata. Si in acest caz se foloseste anestezia generala.
# Chirurgia: daca niciuna din metodele de mai sus nu poate fi aplicata, se recurge la traditionala operatie. Aceasta implica incizarea zonei lombare si extragerea pietrei din ureter sau rinichi.

Pietrele din acid uric sunt mai fine si mai sensibile decat celelalte tipuri, de aceea se incearca mai intai dizolvarea lor printr-un consum marit de apa, de aproximativ 3 litri pe zi. Ele sunt sensibile la pH-ul bazic, se aceea se pot recomanda fluide alcaline.

Despre calciu

Doza zilnica recomandata: 850-1500 mg.

Surse de calciu
Lactatele contin cel mai mult calciu. Spanacul, broccoli, varza creata si varza de Bruxelles, somonul si sardinele conservate cu oase sunt de asemenea bogate in calciu.

Roluri si caracteristici ale calciului

  • Asigura rezistenta tesutului osos si a dintilor;
  • Actioneaza, la mai multe niveluri, in coagularea sangelui;
  • Intervine in activarea musculara, in principal cea a miocardului;
  • Participa la activitatea enzimatica.

Note utile

  • Asociat cu magneziul, calciul induce somnul;
  • Marii consumatori de bauturi gazoase pot avea afectate rezervele de calciu din cauza acidului fosforic pe care acestea il contin; fosforul este un “distrugator” de calciu;
  • Pe langa prevenirea osteoporozei, suplimentele de calciu pot atenua durerile menstruale, precum si starile de rau asociate pubertatii;
  • Efectele anumitor antibiotice(tetraciclina) pot fi alterate de o doza simultana de calciu; se recomanda ca aceste doua substante sa se administreze la o distanta de minimum 3 ore.

Informatiile au fost preluate din cartea “Terapia prin vitamine”, Maude Bouchard

Despre magneziu

Doza zilnica recomandata: 400 mg.

Roluri si caracteristici ale magneziului

  • Intervine in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor;
  • Asigura energia corpului;
  • Actioneaza asupra nivelului excitabilitatii neuromusculare (activeaza contractia musculara si impiedica unele crampe), asupra permeabilitatii celulare (transmiterea influxului nervos), are anumite activitati enzimatice si participa la reglarea cardiaca;
  • Faciliteaza asimilarea vitaminei C, a calciului, fosforului si potasiului;
  • Devine un calmant natural cand este utilizat impreuna cu calciul; totodata, din punct de vedere al functionarii cardiovasculare, magneziul este un antagonist al calciului; un exces de calciu declanseaza o eliminare accentuata de magneziu in urina;
  • Impiedica formarea calculilor si calcificarea vaselor sangvine;
  • Intareste smaltul dintilor;
  • Folosit sub forma de saruri de sulfat de magneziu pentru baia npicioarelor, elibereaza muschii si tesuturile inflamate de surplusul de apa;
  • Utilizat sub alte forme de saruri (carbonat, oxid sau hidroxid) poate serci drept pansament gastric.

Note utile

  • Persoanele care sufera de afectiuni cardiace ar trebui sa consulte medicul inainte de a lua suplimente de magneziu;
  • Copiii care au incontinenta urinara nocturna si-ar putea ameliora rezistenta sfincterelor prin administrarea unui mic supliment de magneziu.

Informatiile au fost preluate din cartea “Terapia prin vitamine”, Maude Bouchard

Despre zinc

Doza zilnica recomandata: 12-15 mg.

Surse de zinc
Principalii furnizori de zinc sunt alimentele bogate in proteine animale, cum ar fi carnea, pestele, fructele de mare, ouale, produsele lactate, precum si drojdia de bere si fasolea.

Roluri si caracteristici ale zincului

  • Intra in constitutia multor enzime (vreo 200) si le activeaza;
  • Este implicat in sinteza proteinelor din constitutia ADN-ului si ARN-ului;
  • Ajuta la reinnoirea si la sinteza celulara ceruta de crestere, sarcina, alaptare, cicatrizarea ranilor, producerea spermei, etc;
  • Faciliteaza reglarea glicemiei si eliberarea de insulina;
  • Intareste sistemul imunitar datorita actiunii sale antioxidante;
  • Prezerva capacitatea de adaptare a ochilor la intuneric si la lumina in asociatie cu vitamina A;
  • Elimina excesul de cupru;
  • Elimina cadmiul.


Note utile

  • Anumiti medici prescriu suplimente de zinc pentru a stopa hipertrofia prostatei;
  • Adeptii regimurilor sarace in grasimi, persoanele in varsta, vegetarienii si persoanele care nu consuma carne rosie sunt mai susceptibile la lipsa de zinc;
  • Nu fiti surprinsi daca medicul va recomanda un supliment de cupru alaturi de zinc, caci zincul contracareaza mecanismele de asimilare a cuprului;
  • Un aport suplimentar de zinc poate reduce considerabil facultatile mentale ale subiectilor bolnavi de maladia Alzheimer;
  • Unii recomada ingerarea suplimentelor de zinc in timpul mesei pentru a evita neplacerile gastrice, in timp ce altii recomada ingerarea pe stomacul gol sau intre mese din cauza anumitor interactiuni de care trebuie tinut cont: alimentele care au continut mare in calciu si fosfor scad usor absorbtia zincului, la fel si alimentele bogate in acid fitic, cum ar fi painea integrala, germenii de soia si boabele de porumb.

Informatiile au fost preluate din cartea “Terapia prin vitamine”, Maude Bouchard

Despre seleniu

Doza zilnica recomandata: 60-80 mcg.

Surse de seleniu
Vietatile marii (langusta, scoicile, crabul, stridiile, tonul), ficatul si rinichii, cerealele integrale, nucile de Brazilia, usturoiul, ceapa si drojdia de bere furnizeaza aportul alimentar necesar.


Roluri si caracteristici ale seleniului

  • Impiedica actiunea patogena, distrugatoare, a virusurilor aflati in organism;
  • Intra in compozitia enzimelor care actioneaza asupra glutationului, care protejeaza celulele de actiunea oxidanta a radicalilor liberi; in aceasta privinta, el actioneaza sinergic cu vitamina E;
  • Previne formarea celulelor canceroase;
  • Incetineste imbatranirea;
  • Revigoreaza aspectul parului si al pielii;
  • Sprijina sistemul imunitar;
  • Curata organismul de substante precum arsenicul, cadmiul si mercurul;
  • Impiedica formarea cataractei si a leziunilor muschiului cardiac.

Note utile

  • La barbati, seleniul se localizeaza in glandele sexuale si este expulzat prin ejaculare;
  • Fumatorii, marii consumatori de alcool si persoanele expuse la poluare sunt amenintati de actiunea radicalilor liberi si ar trebui sa se intereseze mai mult privitor la consumarea seleniului;
  • Sportivii de elita si-ar putea imbunatati performantele cu un complement de seleniu care sa nu depaseasca 100 mcg/zi – cu acordul medicului;
  • Pentru uzul extern, seleniul se foloseste la combaterea matretii;
  • Una sau doua nuci de Brazilia sunt suficiente pentru a acoperi necesarul zilnic de seleniu.

Informatiile au fost preluate din cartea “Terapia prin vitamine”, Maude Bouchard

Despre sodiu

Doza zilnica recomandata: 1-3 g.

Surse de sodiu:
Lista este lunga, de aceea majoritatea consuma chiar mai mult sodiu decat necesarul zilnic. Mai mult, toate alimentele tratate industrial contin doze crescute de sodiu, fie pentru a le accentua gustul, fie pentru a le prelungi conservarea. Principalele alimente bogate in sodiu sunt: majoritatea produselor din carne (mai ales jambonul si sunca), legumele, pestele si carnea conservata, supele la plic si la cutie, crustaceele, cerealele, painea si produsele de panificatie, sosurile si sarea de masa.

Roluri si caracteristici ale sodiului

  • Regleaza volumul de lichide;
  • Impreuna cu potasiul asigura permeabilitatea membranei celulare si permite circulatia normala a tuturor agentilor indispensabili organismului;
  • Amelioreaza transmiterea impulsului nervos si muscular.

Cele mai noi observatii readuc in atentie efectul negativ al sodiului asupra presiunii arteriale; intr-adevar, se pare ca un consum rezonabil nu accentueaza hipertensiunea. Dar aceasta afirmatie este departe de a fi acceptata in unanimitate de comunitatea stiintifica. De aceea este recomadata calea de mijloc, care evita intotdeauna neplacerile.

Informatiile au fost preluate din cartea “Terapia prin vitamine”, Maude Bouchard

Cafeaua, viciu sau… beneficiu?

Cunoscuta de foarte multe secole, cafeaua este o bautura care a creat si creeaza in continuare controverse multiple. Induce dependenta? Protejeaza organismul de anumite boli? Care este pana la urma realitatea?



Un elixir plin de savoare

Medicina contemporana a confirmat proprietatile farmacologice care provin din cafeina, substanta de baza a cafelei. Pe langa gustul sau placut, cafeaua a fost recunoscuta pentru o serie de proprietati terapeutice:

- Atenueaza senzatia de foame si constituie un ajutor util in regimurile de slabit.

– Stimuleaza gandirea si memoria.

– Accelereaza activitatea cerebrala.

– Limpezeste ideile.

– Diminueaza oboseala, fara a perturba modul de a gandi.

– Actiunea cafelei asupra principalelor organe

Creier. Cafeina actioneaza asupra circulatiei cerebrale, prelungind starea de vigilenta, intarziind aparitia simptomelor de oboseala in special in cazul indatoririlor intelectuale sau repetitive. Aceasta previne migrenele si diminueaza intensitatea crizelor prin actiunea sa asupra creierului.

Inima. Un consum normal de cafea (in jur de 4 cesti repartizate pe durata intregii zile) nu modifica nici functiile cardio-vasculare, nici ritmul cardiac si nici presiunea arteriala. Totusi, anumite boli cardiace pot induce la renuntarea consumului de cafea.

Ficatul. Cafeaua stimuleaza anumite activitati enzimatice si prin aceasta influenteaza si efectele anumitor medicamente.

Muschii. Efectele sunt variabile in functie de persoana si tipul de activitate fizica. Cafeina excita sistemul nervos central, creste rezistenta intarziind aparitia senzatiilor de oboseala. Aceasta faciliteaza activitatile care necesita o coordonare complexa, ca sofatul autoturismelor sau utilizarea masinilor industriale, de exemplu.

Plamanii. Cafeina previne crizele de astm prin actiunea sa bronho-dilatatoare. Dar, praful cafelei verzi poate de asemenea sa cauzeze reactii alergice, cutanate sau respiratorii.

Rinichii. Cafeina are o actiune diuretica si faciliteaza tranzitul intestinal.

Pancreasul. Cafeaua creste secretia externa a pancreasului. Un consum moderat nu este contraindicat diabeticilor, decat daca produce o stare de nervozitate sau de anxietate care sa deregleze indicele glicemic.

Atentie! Chiar si in perioada sarcinii, cafeaua nu modifica conditiile fiziologice. Acesta nu constituie un pericol pentru copilul hranit la san. Totusi, este recomandat sa se limiteze consumul la maximum doua cesti de cafea pe zi.

Cafeaua, o reputatie… prea neagra?

Consumata in cantitate prea mare, se poate spune despre cafea ca este nociva, fiind asociata cu tutunul. Cancerigena, daunatoare pentru inima si „dura” pentru stomac, cafeaua sufera de o reputatie „cam neagra” in materie de sanatate, insa un pic cam departe de realitate.

Daca se consuma in cantitati foarte mari, chiar si de catre o persoana sanatoasa poate provoca efecte nedorite precum insomnia, crize de anxietate, atacuri de panica, depresie, tremuraturi, ameteala, dureri de cap etc. De asemenea, cafeaua consumata in exces poate creste nivelul de colesterol din sange, ca urmare a existentei a doua substante (kahweol si cafestrol) din ulei.

Din pacate, consumul zilnic a unei cantitati mari poate creea dependenta, iar renuntarea la acesta provoaca simptome asemanatoare sevrajului: nervozitate, greata, durere de cap etc.

Cercetatorii „au dat verdictul”!

La fel ca pentru majoritatea alimentelor pe care le consumam in viata cotidiana si in ceea ce priveste cafeaua ne punem adesea intrebarea daca este realmente benefica pentru sanatate. De-a lungul anilor, au fost realizate mii de studii despre efectele cafelei asupra sanatatii organismului uman. Printre ultimele, se incadreaza si studiul publicat pe 17 iunie 2008 in „Annals of Internal Medicine” (una dintre cele mai mari cercetari realizate vreodata) in urma caruia s-a demonstrat ca daca bei cafea intr-o cantitate moderata, pana la 4 cesti de cafea pe zi, se pot reduce riscurile de deces in general, cafeaua contribuind totodata la lupta impotriva maladiilor cardiace, in special in cazul femeilor.

In acest sens, o echipa de cercetatori dirijati de catre Dr Esther Lopez-Garcia, profesor adjunct de medicina preventiva in cadrul Universitatii autonome din Madrid, Spania, au urmarit peste 86.000 de femei si aproximativ 42.000 de barbati, angajati in domeniul sanitar (infirmiere, medici veterinari, farmacisti etc). Acestia au fost interogati cu privire la obiceiurile cotidiene, in special consumul de cafea, urmarind cu precadere rata de mortalitate in aceste doua grupuri. Cercetatorii au vrut sa stie daca exista o legatura intre consumul de cafea si deces.

Verdictul! S-a descoperit ca iubitorii de cafea traiesc mai mult fata de cei care nu gusta din acest „deliciu negru”. Aceasta constatare a fost remarcata indeosebi in cazul femeilor: cele care au baut in jur de 2-3 cesti de cafea pe zi prezentau un risc cu 25% mai scazut in ceea ce priveste decesul cauzat de o boala cardio-vasculara.

Efectele… abuzului de cafea



Sursa: acasa.ro